Noi fotografii restaurate arată „ceața ucigașă” care s-a așternut peste Londra în 1952

O serie de fotografii restaurate recent arată ceața sulfurică acidă londoneză din 1952. La începutul lunii decembrie 1952, o ceață neobișnuită a pogorât asupra Londrei și a ucis mulți oameni.

În cursul următoarelor cinci zile, 4.000 de oameni au ajuns să se sufoce și să moară în această ceață, iar 100.000 de oameni au suferit afecțiuni respiratorii. Estimările recente au dezvăluit o mortalitate în exces din lunile care au urmat fenomenului, ajungând undeva la 12.000 de victime.

• România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram…
• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga

Fotografiile cu ceața care au fost restaurate de Stuart Humphreys, poreclit și Babel Colour, iar acestea arată cât de redusă era vizibilitatea în urma instalării fenomenului, indică IFL Science.

O ceață mortală s-a așternut peste Londra

Care au fost motivele pentru care s-a instalat această ceață peste Londra și de ce era atât de periculoasă? Răspunsul este combustibilii fosili.

„Oamenii știau că sulfatul este un mare contribuitor la ceață, iar particulele de acid se formau din dioxidul de sulf eliberat de arderea cărbunilor pentru întrebuințări rezidențiale și pentru uzine”, spune Renyi Zhang, cercetător la Texas A&M din SUA și cel care a examinat cauzele ceții în 2016.

„Dar cum s-a transformat dioxidul de sulf în acid sulfuric rămâne un mister. Rezultatele noastre arată că acest proces a fost facilitat de dioxidul de nitrogen, un alt produs rezidual al arderii de cărbuni. Un alt aspect cheie în conversia dioxidului de sulf în sulfat este că acest proces produce particule acide”.

Catastrofă care putea fi evitată?

„Ceața naturală conține particule mari de câțiva micrometri și acidul care se formează este suficient de diluat. Evaporarea acelor particule de ceață lasă în urmă particule acide mai mici care au acoperit orașul”, a mai spus acesta.

În noiembrie și decembrie, vremea a fost neobișnuit de rece, iar oamenii au început să ardă mai mult cărbune pentru căldură. În mod normal, fumul eliberat în atmosferă ar fi trebuie să se risipească. Însă, un anticiclon se afla deasupra Londrei la acea vreme, împingând aerul – și orice poluant din case și fabrici – către sol, blocând particulele periculoase din a se dispersa la altitudini mai mari.

„În fiecare dintre zilele cu ceață, acești poluanți erau eliminați”, explică Met Office din Marea Britanie. „1000 de tone de particule de fum, 2000 de tone de dioxid de carbon, 140 de tone de acid clorhidric și 14 tone de compuși fluorici. Mai mult și poate cel mai periculos, 370 de tone de dioxid de sulf erau convertite în 800 de tone de acid sulfuric”.

Ceața ucigașă a determinat guvernul britanic să creeze legi pentru aerul curat în 1956 și 1968, interzicând emisiile de fum negru și obligând locuitorii și proprietarii de fabrici să treacă pe combustibili fără emisii de fum. O rată a mortalității de această amploare, și care să fie cauzată de ceața poluată, nu a mai existat de atunci.

Vă mai recomandăm și:

Cum se formează ceața?

Marea Britanie produce mai multă energie eoliană decât poate gestiona

Test de cultură generală. Cum se numește vântul uscat și fierbinte care străbate deșertul Sahara?

Ceața albastră din atmosfera lui Pluto pare ceva supranatural, dar conține, de fapt, o otravă letală